Ingerul Demon

Intotdeauna mi-a placut aceasta poezie scrisa de cel mai mare poet roman - Mihai Eminescu- "Inger si demon". Asta poate din cauza ca ma simt si eu ca acel demon din poezie... Intotdeauna am fost indragostit de frumos ... dar am facut foarte multe lucruri urata ... dar asta este ce a fost a fost ... ajuns acum si eu la o anumita varsta am ales o cale pe care nu imi pare rau ca am ales-o ... sunt ceea ce sunt ... dupa cum vedetzi poeziile mele sunt pur sentimente.
Va multumesc ca le cititzi ... un poet traieshte prin poeziile lui si pentru cei care le citesc... nu ma consider un poet ci poate incerc sa ma simt in stare sa va pot arata ceea ce este frumos in sufletul oricarui om.

Si tu ai viata in sange

luni, 8 decembrie 2008

Focul

Focul care ma cuprinde
Atunci cand tu-mi apari in minte,
Ma arde rau si ma consuma
Si ace-mi baga la inima.

E-un dulce foc ce ma cuprinde
De cate ori te vad in minte.
Un suflet amarat cum sunt si eu
Si te-oi iubi mereu.

Un foc de gheata greu de dus,
Ca-i mare ca un urs.
Si de-oi putea sa te mai vad odata
Eu n-as muri de moarte-ndurerata.

duminică, 7 decembrie 2008

Te caut

Te caut pe cer iubirea mea,
As vrea sa te vad in noaptea asta,
Sa iti sarut gurita ta
Si sa-ti arat dragostea.

Te caut in zari sa te zaresc
Si-o sa te caut toata viata,
Sa-ti spun atata doar cat te iubesc.
Si-apoi sa-ti mor in brate.

Te caut mereu si zi si noapte,
Nu te gasesc numai in vise.
As vrea sa te mai strang in brate
Si sa traim ca-n filme.

Te caut si nu te gasesc
Sa-ti spun ce tare te iubesc.
Nu pot si nu vreau sa te uit,
Decat atunci cand in mormant ma duc.

vineri, 5 decembrie 2008

Amintire

De ce trec anii peste noi,
Ca valurile peste stanci
Suntem batrani si-avem multe nevoi
Si anii nostrii-s multi.

De ce cand vin acasa si te vad,
O lacrima apare,
Pierdute pe un colt de ochi,
Pe-a anilor carare.

Am fost odata tanar si voinic
Si falnic ca si bradul,
Acum sunt doar batran si mic.
Si singur imi traiesc amarul.

De ce sunt oare-atat de obosit
Si plang acuma singur.
Sunt doar un suflet chinuit
Si trist cat duce carul.

De cate ori te vad

De cate ori eu te-am vazut,
Cu ochi plecati si obositi de plans
Tu imi spuneai ca nu-i nimic,
Ci doar un gand.

De cate ori eu te-am vazut razand,
Cu fata luminata de un gand,
Tu mi-ai raspuns ca-i amuzant,
Ce eu ti-am spus zambind.

De cate ori te vad in prag,
Cand ma astepti sa vin odorul meu cel drag
Eu ma gandesc ca sufletul o sa-l trimit,
Cu sarutare intr-un plic.

Nu vreau sa mai astept deloc,
A anilor povara eu o simt,
Sa te iubesc numai atunci cand pot
Sa fiu adus de vant.

Zbor

As incerca sa zbor spre cer,
Dar aripile mi se frang,
Infrigurat de-al iernii ger,
In brate eu vreau sa te strang.

Stransoare dulce de amor,
Ce-mi cere inima de dor.
Eu nu mai vreau nicicand sa zbor,
Decat atunci cand mor.

Te vreau mai mult decat oricand,
In brate numai sa te strang,
Dar tu imi spui sa mai astept,
Sa pot capul sa-l pun pe piept.

Ai vrea sa zbor incet pe cer?
Sa iti culeg sirag de stele?
Dar tu ramai inconjurata de mister
Si nu raspunzi chemarii mele.

Cuget in sine

Te caut si nu te gasesc
Sa pot sa-ti spun ca te iubesc
As vrea sa-ti daruiesc o stea
Sa iti arate ea dragostea mea.

Te vad dar nu cred ca existi,
Te-aud si sufletul mi-l misti
Si inima imi bate iar,
Nu vreau sa cred ca totu-i in zadar.

Iti simt mirosul cum pluteste-n aer,
Iar cand apari, parca apare-un soare,
La care nu ma pot uita,
Dar ii cersesc sa-mi dea iubirea.

Un gand la tine

De-atatea ori ma-ntorc pe drum
Si vad in urma-mi numai scrum,
Un foc imi arde-n inimioara
De cate ori te vad pe ulicioara.

Privesc in zare si visez
Te vad, m-apropii, ma trezesc
Si de as vrea sa ma gandesc
La tine, nu pot si ma prabusesc.

Si cad adanc in neguroasele prapastii
In care ma scufund de cate ori nu-mi vii
A gandului taine incerc sa le-nteleg
Tu nu stii oare prin ce trec?

Duioase vorbe de amor
Tu nu-mi soptesti decat atunci cand mor
De dorul tau ce ma cuprinde
De cate ori te vad in minte.