Inscriptie pe un inel - Inspiratie argheziana

"Am scris-o mic, ai s-o citesti cu greu
Pune-l pe deget, scoateti-l mereu.
Inelul strecurat pe desti
Saruta-l cand ti-l scoti si cand citesti."

Ti-am luat inel si-am scris pe el,
Ceva frumos chiar daca-i mititel.
Dar ce am scris a fost frumos
Sa vezi cat sunt de dragastos.

Acest inel sa-l ti mereu la tine
Dar nu din cauza ca e trimis de mine
Ci pentru ce e scris pe el
Chiar de-l vezi cu greu ca-i mititel.

Inelul care-l ai pe deget
Sa il pastrezi sa nu-l dai jos nicicand.
Pentru ca o sa simt
Si am sa mor plangand.

Chiar de n-am vrut, iti spun acum
Ce este scris acolo pe inel.
Pentru c-am scris cu lacrimi prefacute-n scrum
Doar doua cuvinte: "TE IUBESC".

Domnita... - Inspiratie argheziana

"De-amar de timp, scriindu-ti si cantand,
Sau cu-o ureche-n zid si la pamant...
Nu te cersesc. Te vreau. Am dreptul. Sunt
Legat de umbra ochilor tai crunt."

Ma simt pierdut de-amar de timp,
Incerc sa uit, dar nu mai pot sa mint.
Iti scriu si-ti cant al vietii vers
As vrea sa pot, dar nu vreau sa traiesc.

Stau si ascult cum ceasul ora fixa bate
Si te astept tacut in gara mare
Si ropotul de tren se-aude-n departare
Si-ncerc sa-mi amintesc clipa sosirii tale.

Nu ti-am cersit iubire din cauza ca te doresc.
Ma simt dator sa cred c-a mea tu esti
Imi amintesc o vorba ce mi-ai spus.
Atunci cand in mormant m-am dus.

Ma simt legat de-a sufletului dorinta
Legat de umbra ta domnita,
Eu te-am iubit si te iubesc si-acum
Chiar de-am murit si putrezesc sub drum.

Ratacitor

Iti amintesti cand ascultam linistea impreuna? Iti amintesti cand muzica ne mangaia auzul? Fara sa imi dau seama am retrait acele momente. Fiecare lucru care ma inconjoara ma face sa ma gandesc la tine. Nu stiu de ce.
Poate o sa imi raspund odata la aceasta intrebare. Sau poate o sa imi raspunzi tu. Cine stie?
Fiecare poezie care o scriu, o scriu gandindu-ma la tine si o scriu pentru tine. Seara inainte sa adorm iti spun noapte buna, desi esti o fantasma care imi sopteste la ureche. Cateodata ma intreb daca chiar existi. Nu stiu. Rar se intampla sa imi raspunzi la intrebare, simplu: "Sunt aici!". Deschid ochii si nu te vad, dar atunci cand ii inchid apari iarashi in fata mea la fel cum stateai atunci pe 1 decembrie in Alba Iulia. Si te sarut timid la fel cum te-am sarutat intaia oara. Nu stiu ce este cu mine, inca si acum cand vad o femeie pe strada plec ochii, ca si cum m-ai vedea ca ma uit dupa altcineva si lucrul asta ti-ar face rau.
Sunt ranit. Ma doare sufletul. Acel suflet care l-am perdut cand te-am intalnit pe tine. Am ramas un spirit care rataceste fara noima prin desisurile vietii. Fiecare parte a mea este separata de intreg si este plecata in cautarea ta. Poate odata o sa te intalneasca si atunci o sa fim din nou impreuna.