Iti amintesti cand ascultam linistea impreuna? Iti amintesti cand muzica ne mangaia auzul? Fara sa imi dau seama am retrait acele momente. Fiecare lucru care ma inconjoara ma face sa ma gandesc la tine. Nu stiu de ce.
Poate o sa imi raspund odata la aceasta intrebare. Sau poate o sa imi raspunzi tu. Cine stie?
Fiecare poezie care o scriu, o scriu gandindu-ma la tine si o scriu pentru tine. Seara inainte sa adorm iti spun noapte buna, desi esti o fantasma care imi sopteste la ureche. Cateodata ma intreb daca chiar existi. Nu stiu. Rar se intampla sa imi raspunzi la intrebare, simplu: "Sunt aici!". Deschid ochii si nu te vad, dar atunci cand ii inchid apari iarashi in fata mea la fel cum stateai atunci pe 1 decembrie in Alba Iulia. Si te sarut timid la fel cum te-am sarutat intaia oara. Nu stiu ce este cu mine, inca si acum cand vad o femeie pe strada plec ochii, ca si cum m-ai vedea ca ma uit dupa altcineva si lucrul asta ti-ar face rau.
Sunt ranit. Ma doare sufletul. Acel suflet care l-am perdut cand te-am intalnit pe tine. Am ramas un spirit care rataceste fara noima prin desisurile vietii. Fiecare parte a mea este separata de intreg si este plecata in cautarea ta. Poate odata o sa te intalneasca si atunci o sa fim din nou impreuna.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu